A new world, a new vision

Extrasul 1. Deţinutul
Lumina invadase întregul coridor. Singurele locuri întunecate au rămas umbrele zăbrelelor de la uşa principală. O pată de culoare galbenă în stânga sus, o crăpătură destul de mare încât să facă loc unor gândaci cât 3 degete groase ale unui adult, în peretele din faţă şi un strat de var aplicat neuniform formând parcă valurile unei furtuni aprige în larg... Acestea erau singurele lucruri la care putea medita. Şi totuşi, deşi cunoştea fiecare părticică, fiecare colţişor al coridorului, deţinutul nr. 1081 avea o expresie tălâmbă pe faţă. Părea fericit, părea absent.
Ochii-i erau aţintiţi pe gaura 'de gândaci' din faţă. Din când în când, acesta îşi schimba poziţia capului din stânga în dreapta sau viceversa, dar ochii-i rămâneau fixaţi. Stătea drept cu mâinile lăsate la voia gravitaţiei si cu faţa lipită de gratiile de fier reci şi ruginite. Tresărea de fiecare dată la auzul paşilor gardienilor ce patrulau lipsiţi de chef pe coridoarele inundate de lumină, dar nici în acele momente nu îşi luă ochii de la gaura din perete. Zâmbea şi asta provoca uimirea celorlalţi colegi din celulă.
Vazu ieşirea.... Putea mirosi aerul curat al pădurii..... Auzea chiar vântul ce lovea tandru frunzele copacilor.... Simţea delicateţea ierbii.....Râdea pentru ca ştia că era singurul ce a evadat din închisoare. Râdea de simplitatea celorlalţi, ce nu au conştientizat complexitatea vieţii. Râdea că mai avea doar 1 ora de trăit si că acum, după mai bine de 50 de ani de închisoare, a putut în sfârşit, să-şi îşi reamintească frumuseţile ce l-ar fi putut înconjura.