Episodul 1 - Iesirea din sistem

Virgul locuia, din cât a putut observa după o analiză sumară, într-o casuţă de forma unui tub, fără nicio fereastră şi acoperită pe alocuri de un strat verde de praf. Singura uşă ce făcea legătura cu exteriorul era încuiată. Confuz asupra lucrurilor care îl înconjurau, asupra originii sale, asupra informaţiilor înmagazinate adânc în sinele său şi mai ales asupra zgomotului care venea din exterior (un zgomot asemănător unui vuiet continuu), Virgul se chinuia din răsputeri să deschidă uşa. După mai bine de două ore se dădu bătut. Ghemuit în colţ, acesta aproape că renunţă la visul de a schimba internetul, de a deveni cel mai cunoscut dintre toate blogurile.
Orele se transformară în zile, zilele în luni. Micul nostru blog, datorită lipsei de activitate, începu să se transforme în praful verde ce acoperea acum în întregime podeaua locuinţei. Totul devenea din ce în ce mai clar pentru el. Înţelese că aici era locul unde se depozitau blogurile părăsite, de mult uitate. Şi totuşi, ca prin minune, ca şi cum soarta era de partea lui, ca şi cum cineva îi auzise rugăciunile, uşa se deschise. Cu jumătate de ochi deschişi, Virgul observă o umbră ce se apropia tot mai mult de el. Din milioanele de sunete asurzitoare, Virgul cu greu descifră nişte jumătăţi de cuvinte. "Hai, ridică-te! Ai noroc că eram prin zonă! Dacă nu ar fi trebuit sa aştept un pachet de informaţii de la Procesor, cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu tine? Ce cauţi aici? Nu vorbeşti? Mă auzi?" Virgul era leşinat demult. Necunoscutul nostru samaritean îl ridică şi îl puse într-unul din vagoanele trenului său de informaţii ce tranzita placa de reţea.
Zdruncinat bine, Virgul se trezi din starea de leşin în care se afla cu o durere insurportabilă de cap. Cu stupoare, el observă că încăperea era alta decât cea cunoscută lui, că acea cameră, de data aceasta triunghiulară, se mişca cu o viteză ameţitoare şi că, mult mai important, existau şi ferestre. Fără a mai sta pe gânduri, se azvârli cu întreaga sa fiinţă către o fereastră şi cu o emoţie puternică, echivalentă cu a unui copil ce-şi deschide cadourile de Crăciun, văzu "exterioru"'. O explozie de lumini şi de culori de diferite forme şi mărimi i se revărsă asupra feţei. Era pentru prima oara fericit. Deşi nu inţelegea nimic din ceea ce vedea, realiză că nu era singur, că visul său putea deveni realitate. "Şi, totuşi, cum am ajuns aici", se gândea el... "ultimul lucru pe care mi-l amintesc era acea umbra...." Virgul nici nu-şi termină gândul, că auzi un zgomot ascuţit, urmat de o senzaţie ciudată care îl împingea către unul din colţurile încăperii. "S-a oprit....De ce s-a oprit?"
"Aici cobori!" se auzi dintr-un difuzor situat pe tavan. "Mai departe nu te duc!" Uşa vagonului se deschise automat. "Ţi-am pregătit şi ceva de drum, că sa nu devii iar praf digital. Ai grijă ce faci de data asta, mă auzi? Nu ştiu dacă va mai fi cineva destul de bun cu tine încât să te salveze de la ştergere totală". Fără a mai sta pe gânduri, fără să se mai întrebe cine e acea persoană de la capătul firului, Virgul ţipă cât putu el de tare: "Cine sunt eu şi de ce am fost creat?" "Nu ţipa mititelule, că te aud bine. HEHE! Încă nu mi-am pierdut abilitatea de a auzi. Nu ştiu cine eşti sau de ce ai fost creat, dar uită-te atent afară. Te afli la intersecţia magistralei principale cu autostrada internetului. Nimeni nu ştie ce se afla la capătul acesteia, dar iţi sugerez să-i urmezi calea. Cică există un oraş, pe nume Gogle sau Gugle, nu mai ţin minte exact, unde poţi afla răspunsurile la toate întrebările care le-ai putea avea vreodată. Noroc mititelule şi sper să mai aud de tine pe viitor! Acum pleacă, pentru că voi întârzia!".
Fără să ştie de ce, Virgul simţea că poate avea încredere în vocea misterioasă. Trase bine aer în piept, se uită plin de mândrie şi admiraţie la autostradă şi la ce-l aştepta în faţă şi cu micul săculeţ de "merinde" se coborî din tren, pornind încet spre necunoscut. Fără să realizeze, în spatele său trenul se puse în mişcare şi dispăru în negricioasa ceaţă ce acoperea orizontul, în mai puţin de o secundă.
....
Probabil aţi observat o mică discrepanţă între primul post ce trebuia să constituie începuturile aventurilor lui Virgul şi acest episod. M-am gândit să aprofundez momentul evadării şi să las pentru saptămâna viitoare peripeţiile din Metropola Google.
Marele Creator out!

Un comentariu:

Crissu spunea...

cred ca o sa devin fan Virgul (desi are un nume atat de ciudat)... ai app... prafu e verde ?!