Da, doamnelor şi domnilor, nici mie nu imi vine să cred, dar asta este: săptămâna a 7-a, săptămâna de foc, Hell's Week s-a terminat. Retrospectiv vorbind, mi-am imaginat că va veni şi această zi, dar nu m-am gândit ca azi, sâmbătă, la ora 19:45, mă voi simţi atât de liniştit, de relaxat. Deşi, mai mult ca sigur că nu am experimentat adevaratele emoţii care le ai în timpul sesiunii de examen, când ştii că nu mai ai o a doua şansă, că trebuie să dai totul ca să primeşti confirmarea trecerii într-un nou an de facultate, când timpul se extinde atât de mult că nici nu realizezi când trece vacanţa de iarnă, trezindu-te direct în sesiune, nu îmi fac griji pentru viitor.
Examenele în sine s-au derulat cum nu se mai putea mai prost. Matematica a fost, este şi, cu siguranţă, va ramâne o entitate abstractă pentru mine, bucăţica de creier răspunzătoare pentru cunoştiinţele mele la această disciplină evaporându-se în timpul vacanţei de vară. Cred că nu mai este nevoie să descriu atrocităţile văzute pe foaia de examen primită, sudoarea căzută de pe fruntea-mi încreţită în timp ce încercam să desluşesc cerinţele subiectelor sau emoţiile care se citeau pe feţele colegilor mei: disperarea, deznădejdea şi teroarea. Dar poate că nimic nu se aseamăna cu examenul de la Arhitectura Calculatoarelor. Deşi am fost avertizaţi că acest examen a fost creat ca să-l pici, am avut toată bunavoinţa să imi învaţ, proces care a durat aproximativ două zile non stop, de dimineaţă până-n seară, să mă încumet sa particip şi, în prealabil, să dau tot ce am mai bun din mine. Credeţi că a fost suficient? Nici pe departe. Cele 20 (sau 25) de minute desemnate pentru finalizarea testului cât şi cele 14 întrebări "accesibile" (conform părerii profesorului) au devenit un impediment psihologic, o barieră în păstrarea lucidităţii, astfel încât, la înştiinţarea unuia dintre supraveghetori că mai avem 2 minute, am realizat că nu facusem absolut nimic (0 barat, mulţimea vidă, etc). În acele ultime minute, am transcris în cea mai mare viteză posibilă, calculele, raţionamentele si mâzgâlelile de pe ciornă pe foaia de examen, fără să mai conteze dacă ceea ce scriu e corect sau nu.... Dumnezeu cu mila!
Închei aici, doamnelor şi domnilor, dragi cititori, acest "mic" articol despre săptămâna a 7-a. O săptămână ca oricare alta, dar cu o însemnătate aparte pentru mine, pentru noi, studenţii din anul I, ai Facultăţii de Informatică.
Marele Creator Out!
Se afișează postările cu eticheta Studenţime. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Studenţime. Afișați toate postările
'Hell's week', 'Săptămâna a 7-a' sau 'Primele emoţii în calitate de studinte'
Ce reprezintă săptămâna a şaptea?
... Pentru prima categorie de oameni, săptămâna a 7-a nu reprezintă nimic. O săptămână ca oricare alta având ca deznodământ inevitabil ziua de duminică, zi de relaxare, zi de evadare. În această categorie putem include, prin asociere, o multitudine de oameni de diferite profesii sau meserii pentru care, dintr-un motiv sau altul, timpul nici nu există. Îngropaţi în binecunscuta rutina, aceşti oameni devin pe zi ce trece si, fără să realizeaze, niste zombi. Pentru ei începutul unei zile coincide cu o povară, o povară pe care o cară cu ei cand isi pregatesc acelaşi mic dejun, cand călătoresc cu acelaşi autobuz/tramvai, când se aşează confortabil in acelaşi scaun de la birou pentru a se apuca de lucru, ori când se întorc acasa, căutând de fiecare dată un colţişor de odihnă si relaxare.
... Cu părere de rau, există şi oameni pentru care nimic din cele enumerate mai sus nu există: nici timpul, nici rutina, nici locul de munca, nici măcar căldura familiei. Singurul lucru care conteaza pentru ei este supravieţuirea în această jungla de ciment, în care hainele, mâncarea sau chiar apa reprezintă un lux, o inaccesibilitate. Nu mare mi-ar fi uimirea dacă aceşti oameni nici nu ar ştii in ce zi se află...
... Pentru alţii, timpul reprezintă bani (ar suna mai bine aici 'time is money'; alegeţi voi varianta mai bună). O secundă pierdută, un miliard pierdut. O săptămână pierdută la munte, deja atât de multe datorii acumulate că nici nepoţii nu ar avea destul timp pentru a le plăti. Cu alte cuvinte, aşa numita 'săptămână a şaptea' se transformă în săptămâna a 46-a din an, o săptămână echivalentă ca importanţă cu prima săptămână de exemplu, dacă ar fi sa analizam situaţia din punct de vedere financiar, dar vitală pentru supravieţuirea acestor oameni.
Si totuşi, ce reprezinta săptămâna a 7-a de merită specificată în acest blog? Păi, printr-o decizie luată la nivelul Facultaţii de Informatică săptămâna a 7-a e dedicată evaluarilor, moment deciziv pentru cei cu idealuri măreţe (cum ar fi primirea de bursă sau supravieţuirea pe lista celor finanţaţi de la buget) şi mai puţin decisiv pentru cei care vor să înveţe totul în perioada sesiunii. Hell's Week? Poate da, poate nu, poate că semnificaţia acestei săptămâni nu are nicio tangenţă cu cazurile, mai mult sau mai puţin ingrijorătoare, enumerate mai sus... Poate peste un an sau peste doi nu voi mai gandi la fel, parţialele venind ca o banalitate, dar pentru un student în anul 1 mă simt de parcă is la şcoală în aşteptarea inevitabilelor lucrări semestriale la care nu ţi-ai învăţat nimic, în aşteptarea omniprezentelor ascultări la Lb. Română sau la Istorie pentru definitivarea mediilor...
... Pentru prima categorie de oameni, săptămâna a 7-a nu reprezintă nimic. O săptămână ca oricare alta având ca deznodământ inevitabil ziua de duminică, zi de relaxare, zi de evadare. În această categorie putem include, prin asociere, o multitudine de oameni de diferite profesii sau meserii pentru care, dintr-un motiv sau altul, timpul nici nu există. Îngropaţi în binecunscuta rutina, aceşti oameni devin pe zi ce trece si, fără să realizeaze, niste zombi. Pentru ei începutul unei zile coincide cu o povară, o povară pe care o cară cu ei cand isi pregatesc acelaşi mic dejun, cand călătoresc cu acelaşi autobuz/tramvai, când se aşează confortabil in acelaşi scaun de la birou pentru a se apuca de lucru, ori când se întorc acasa, căutând de fiecare dată un colţişor de odihnă si relaxare.
... Cu părere de rau, există şi oameni pentru care nimic din cele enumerate mai sus nu există: nici timpul, nici rutina, nici locul de munca, nici măcar căldura familiei. Singurul lucru care conteaza pentru ei este supravieţuirea în această jungla de ciment, în care hainele, mâncarea sau chiar apa reprezintă un lux, o inaccesibilitate. Nu mare mi-ar fi uimirea dacă aceşti oameni nici nu ar ştii in ce zi se află...
... Pentru alţii, timpul reprezintă bani (ar suna mai bine aici 'time is money'; alegeţi voi varianta mai bună). O secundă pierdută, un miliard pierdut. O săptămână pierdută la munte, deja atât de multe datorii acumulate că nici nepoţii nu ar avea destul timp pentru a le plăti. Cu alte cuvinte, aşa numita 'săptămână a şaptea' se transformă în săptămâna a 46-a din an, o săptămână echivalentă ca importanţă cu prima săptămână de exemplu, dacă ar fi sa analizam situaţia din punct de vedere financiar, dar vitală pentru supravieţuirea acestor oameni.
Si totuşi, ce reprezinta săptămâna a 7-a de merită specificată în acest blog? Păi, printr-o decizie luată la nivelul Facultaţii de Informatică săptămâna a 7-a e dedicată evaluarilor, moment deciziv pentru cei cu idealuri măreţe (cum ar fi primirea de bursă sau supravieţuirea pe lista celor finanţaţi de la buget) şi mai puţin decisiv pentru cei care vor să înveţe totul în perioada sesiunii. Hell's Week? Poate da, poate nu, poate că semnificaţia acestei săptămâni nu are nicio tangenţă cu cazurile, mai mult sau mai puţin ingrijorătoare, enumerate mai sus... Poate peste un an sau peste doi nu voi mai gandi la fel, parţialele venind ca o banalitate, dar pentru un student în anul 1 mă simt de parcă is la şcoală în aşteptarea inevitabilelor lucrări semestriale la care nu ţi-ai învăţat nimic, în aşteptarea omniprezentelor ascultări la Lb. Română sau la Istorie pentru definitivarea mediilor...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)