Copilul, Soldatul si Justitia (oarba) - ultima parte

Justiția

"Există o vorba nescrisă conform căreia, omul nu va putea fi niciodată impartial. Şi cu toate acestea, trăim într-o lume guvernata de legi fie ele morale sau de stat. Pe unele le simţim ca fiind adevărate, pe altele le luăm ca atare, le înglobăm în propria ființă și încercăm să nu le încălcăm. Mergând pe această cale, ne-am dezvoltat un anumit simţ, justițiar, ne îmbătăm în miresmele false de superioritate create de acesta și ... alteram viețile altora. Ori de cate ori suntem martorii unui eveniment anormal și simțim că ceea ce s-a întâmplat nu este corect, așteptăm ca justiția să facă dreptate. Şi nu mă refer aici numai la instituția statului. Justiția îmbracă multe forme în ideologia omului comun: destin, divinitate, moralitate etc dar toate sunt creații ale mintii umane. Altfel spus, justiția nu e nimic altceva decât o utopie, creată cu scopul de a echilibra balanţa dintre Bine si Rău."
"Foarte frumos discurs domnule.... Dar de ce binevoiţi sa împărtăşiţi aceste gânduri cu mine?"
"Băiete...Tu şi cu mine, ne aflăm în vârful piramidei. Toate deciziile de până acum, au plecat din vârf. NOI reprezentăm acum justiția. NOI alegem cine trăiește și cine moare. Uită-te la ei...Am zis să te uiți pe fereastra! .... Nu a trebuit să zic decât că libertatea dobândită prin muncă, prin sacrificii zilnice fie ele mentale sau fizice, le este amenințată şi am devenit brusc un erou al umanintăţii. Nu a trebuit sa rostesc decât câteva vorbe şi toţi s-au înclinat în faţa mea, pregatiţi să işi dea viaţa în razboi, pregatiţi să lupte pentru o cauza frumos spusă la televizor."
"Cu atât mai mult, trebuie să devenim responsabili pentru acele vieţi. E prea târziu să dăm înapoi, dar trebuie să minimizăm cât putem de mult, pierderile de vieţi omenești. Este de datoria noastră..."
"Băiete, nu realizezi poate, dar, oricât de bine-intenționat și oricât de bine ţi-ai învăţat lecţia, duhneşti a ipocrizie. De ce nu eşti acolo, pe câmpul de luptă, dându-ți viaţa pentru această cauză? Nu, nu, uităte în ochii mei, când îţi vorbesc! Te-am numit general nu pentru idealisme ci pentru capacitatea de a executa ordine şi de a le duce la bun sfârşit. Cu idealisme nu câştigi un război şi în nici într-un caz nu aduci acasă, la familiile lor, pe acei oameni....
Dar nici nu iţi zic să te duci acolo. Oamenii, ca noi, nu fac asta. Stăm în fotoliile noastre, fumăm trabucuri şi ne îndulcim simţurile cu alcool, aşteptând triumfători să culegem laurii victoriei. Eu, pe deasupra, ma mai delectez în compania familiei. Tu, în compania acelei curve... cum o cheamă?"
"Domnule, va rog! Ea nu este o cu..."
"Da, da... Laura! Stai liniştit, băiete! Nu eşti singurul din această clădire care o cunoaşte pe aceasta "madmoazelă". Ştiu pe cineva de la etajul 2, de la etajul 10 si, sunt sigur că există si câţiva de la parter, care ţi-ar zâmbi dacă ai pronunţa numele ei in preajma lor..."
"Scandalos, Domnule. Va rog, să ne concentrăm pe lucruri mai importante."
"Domnule preşedinte, au venit rapoartele de pe teren!"
"Băiete, fă-mi un rezumat. Intre timp o să-mi aprind un trabuc .... HAHAHA!"
"Da, Domnule! ... Din păcate, situaţia nu este prea favorabilă. Chiar deloc, aş zice! Câştigăm destul de mult teren în sectoarele 1 2 şi 5, dar e un adevărat haos în sectoarele 3 şi 4. De fapt, se pare că înaintarea insurgenților în aceste două sectoare s-a intâmplat mult mai repede decât s-a prezis iniţial. Au pătruns în ofensiva noastră asemeni cuţitului în pâine. Practic armata noastră este divizată în dou..."
"Nu este atât de grav. Ii vom încolţi din ambele flancuri... vom presa din sud folosind aviația astfel încât bătăliile finale să se dea aici, în sectorul 3. Vor fi înconjurați și nu vor avea de făcut decât să capituleze..."
"Domnule..."
"Contactează portavionul Hercules! Trimite-le noile coordonate pentru bombardare..."
"DOMNULE!..."
"Ce este? Nu ai auzit ordinul ce ți l-am dat?"
"Domnule...Este vorba despre familia dumneavoastră... Aparent echipajul trimis pentru extracție a fost interceptat de insurgenți. Nu avem nici o știre privind siguranța soției și copilului dumneavoastră... 3 din 4 rapoarte i-au catalogat ca fiind victime, iar cel de-al 4-lea raport a catalogat situația ca fiind neconcludenta. Au atașat și niște imagini cu locuința dumneavoastră în ruine... Domnule... Imi pare rău!"
La auzirea acestor vorbe, președintele își descreți fruntea și lăsă trabucul să-i cadă neputincios dintre buze sub acțiunea forței gravitaționale. Ochii, deși fixați asupra fetei generalului, priveau în gol. Valuri după valuri de amintiri îi năvăliră mintea; imagini cu nunta dintre el și Gloria, soția lui, primul țipăt al copilului său în momentul nașterii... Se așeză pe scaun, ridică trabucul și se întoarse spre fereastra.
"Şi cum ziceam adineauri.... Noi, domnule general, reprezentam justiția. Noi împărțim dreptatea în stânga și în dreapta, noi decidem cine trăiește și cine nu. Ordona ca sectoarele 3 și 4 sa fie bombardate nuclear!"
"Dar..."
"Cum majoritatea forțelor inamice sunt staționate în acel loc vom avea...
"Domnule, va rog sa va regândiţi"
"Nu ai auzit ce am zis? Vrei sa trimit pe altcineva sa facă treaba pentru tine? Ai 3 secunde sa ieși pe ușă și să îndeplinești ordinul, generale!"
"Da, domnule!"
"Justiția, generale, după cum bine vezi, este doar o născocire utopica pentru a masca adevărații păpușari din umbra. Tu și cu mine, băiete, suntem în acest moment întruchiparea justiției!"
"Da, domnule!"
O lumina alba, puternica se așternu asupra teatrului de război, lăsând în urma sa o liniște tenebra...

7 comentarii:

Ancutzyka spunea...

sa inteleg ca ai terminat de citit povestea aia..de vineri.. cu soldatul :)
imi place sfarsitul povestii tale..plin de tensiune ;)

EMY spunea...

Un general cu o gandire morbida e si justitia noastra, sau cel putin a "lor". Tind sa cred ca nu vor avea "resursele" morale necesare sa-si duca planul la bun sfarsit.

...Liviu... spunea...

Din punctul meu de vedere, razboiul din Irak tocmai asta a fost. Nimic mai putin, nimic mai mult. Un razboi al mandriei, al ipocriziei si al stupiditatii.

Codrut spunea...

Daca ai vrut sa faci o analogie cu razboiul din Irak mi se pare putin deplasata avand in vedere ca sunt doua tipuri de razboaie : "acasa" si "in deplasare".Aici pare a fi descris un razboi cu un vecin sau in fine un razboi care iti poate afecta granitele in timp ce americanii nu isi fac probleme de acest gen avand batul mai mare si aruncand cu el la distanta.
Justitia daca este oarba eu stiam ca in general se refera la impartialitatea ei (ceea ce este un lucru bun).Justitia este facuta de oameni, dreptatea nu. Dar interesant e ca am gasit si justitie si dreptate in povestirea ta.

Alexutza spunea...

duuuude.. iar o postare kilometrica? :))
interesting..

Alex spunea...

tres bien! Astept ceva mai optimist. Era sa plang cand a murit copilu'!

liana spunea...

care justitie?! :))))