Copilul, Soldatul si Justitia (oarba)

Copilul

Zgomotul exploziilor il trezi. Cu greu, deschise ochii incercand sa ignore durerea insuportabila de cap. Ameti de indata si se prabusi la loc. Mainile ii erau invinetite, iar bandajul din jurul capului se inrosi treptat, semn ca rana i se deschisese. Tusea des mai ales din cauza norului de praf si fum ce venea de afara. Inima ii batea din ce in ce mai repede o data cu amplificarea exploziilor. Tresarea ori de cate ori auzea inca o explozie, iar ochii ii fugeau cand la usa, cand la geamul pe jumatate spart, cautand disperati un raspuns. Nu isi amintea nimic. Doar o singura figura incetosata...
Si totusi, gasi in el puterea sa se ridice si sa deschida usa. I se paru cunoscut holul in care ajunsese, dar crapaturile de pe pereti cat si gaura imensa din capatul podelei il nedumeri. Inainta cu pasi marunti si timizi, dezechilibrandu-se la vibratiile asemanatoare unui mic cutremur cauzate de explozii. Neavand unde se duce, intra in cea de-a doua camera nu inainte de a remarca niste pete de culoare rosie pe usa. Inauntru avu parte de un soc. Trei cadavre aruncate unul peste altul sedeau neinsufletite pe un pat, iar deasupra lor pe perete era scrijelit cu sange cuvantul "tradatori". Simti o stare de voma, iar picioarele ii tremurau intr-un ritm accelerat. Cazu, in final, in genunghi, tusi cu putere si realiza ca figura pe care si-o aminti adineauri era chiar una dintre persoanele moarte din pat. Tipa cu putere si fugi spre iesire in timp ce incerca sa-si stearga ochii de lacrimi. Din neatentie cazu in gaura de la captul holului si lesina de-ndata. Isi visa mama...
Se trezi din senin la auzul unei voci. Isi aminti intr-o fractiune scena la care a fost martor iar instinctiv dori sa se ridice si sa fuga iar. Dar stupefiat, realiza ca nu isi mai putea misca picioarele. Cu toate acestea era determinat sa cheme dupa ajutor in ciuda durerii insuportabile. Incet, incet, apucand cu mainile sale mici bucati de scanduri desprinse din parchet reusi sa ajunga afara. Se adaposti dupa un rest de perete, din fata casei, mai mult ca sigur cazut in urma bombardamentului si isi rezema spatele de acesta. Rasufla cu greu... Nu auzea pe nimeni... Incepu sa-si bata picioarele... se simtea neputincios, uitat de lume si nedumerit. Exploziile se intensificau, acompaniate de sute poate chiar mii de gloante trase din diferite parti.
Simti intr-o fractiune de secunda o usturime in spate, ce se raspandi cu repeziciune in piept lasand cale libera sangelui sa se prelinga nestingherit, murdarindu-i haina rupta si pantalonii, chiar tasnind cu putere cand tusi. Simti cum toti muschii corpului i se slabira. Isi lasa capul sa cada in fata si inchise ochii. Vazu pentru ultima oara acea figura incetosata...
Un glont ratacit ii curma viata.

(va urma)

3 comentarii:

Masta spunea...

stiam eu..stiam; stiam ca ai fost afgan intr-o viata anterioara:))

Pantsless spunea...

Frumos scris, dar prefer versiunea mea:
Un copil s-a trezit cu bandaj la cap plin de sange, a intrat intr-o camera, a vazut cativa morti pe pat, din care unul era cel din visul lui, a cazut intr-o groapa, s-a ridicat, era paralizat de la brau in jos si a murit impuscat.

Teh END.

AncutiQ spunea...

ok..eu astept partea cu justitia oarba.