tag:blogger.com,1999:blog-32142173376054065142024-02-08T07:53:44.761-08:00Liviu's BlogO alta perspectivă asupra vieţii...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.comBlogger19125tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-67710224900575633802016-12-31T08:11:00.001-08:002017-01-01T04:04:51.182-08:00Conseqences"One year has passed and I'm still here looking through this small window, looking at the very same spot and trying to imagine the things that unfolded then. And for each day that passes the events are becoming harder and harder to understand. As if it wasn't bad enough that everyone has forgotten what happened here one year ago, last month the authorities decided to put a bench on the exact same spot she died. A fucking bench... They cleared my little pot holding flowers and installed a freaking bench. What were they thinking I asked myself on that day. That people will want to relax at a murder scene?<br />
<br />
But I was surprised once again by the ignorance of the masses, by how easily people get steered. Steered away from their ideals and their individuality. Steered towards an endless pit of false hope and lust. Steered by both the leaders we elect and put our trust in but also by strangers that want our money.<br />
This bench represents all that and more. They didn't even have the courtesy to put a name tag on it so that she could be at least mentioned: "Look honey, it says "in memory of Gloria"; let's not sit here, let's find somewhere else to sit.". No, no one would say that. They would probably say something like: "I wonder who this bitch Gloria was and what she did to deserve this; probably an old hag that used to feed pigeons with leftovers; or some big-ass's wife that died killing herself on this bench cause her husband had too much balls to spread around. And now, full of guilt and sorrow that bastard bribed some authority to let him build a bench here; it's not even a comfortable one."<br />
<br />
Ignorant ass-wipers. <br />
<br />
Everyone forgets. Even I'm starting to forget her. And this alcohol sure isn't working. "Bartender, another round! Make it a double! And I've told you a million times, can you clean that dirty ass window over there? I can barely see her. My wife that's who. She said she was going to get a divorce and hand me the papers. Serve me? The joke's on her; I'm going to watch her waiting and after she leaves I'm gonna call her and ask where she's hiding cause I've been waiting for her for so long". Hehehe!"<br />
<br />
<br />
So many things were said that day and none of them really
reflected my feelings towards her. She slammed the door on her way out,
screaming for divorce, while I was looking for things to say in the
company of a bottle of Scotch. Time was not indulgent over our marriage,
that is for sure... But to think that I would become life's and society's joke... <br />
<br />
Our blind justice system decided to release on parole one of our many killers this beautiful country had created. On that cursed night, their paths crossed; they said she resembled her mother whilst others said she was killed precisely on 11th of March, the day he was caught 10 years ago. I don't know if he killed her cause of his psychotic delusions or because he wanted to piss on the justice system. Doesn't matter now does it? <br />
<br />
I've been the star of many television and newspapers articles. I've been probably cursed by every authority figure starting from the mayoral office to the general attorney and penitentiary system for making the story public. I've also been blamed for drinking too much, for being a cheater. Some people would stop me on the street to try cheer me up whilst others were looking at me with pity; probably they figured out how of a loathsome person I am. People would say that it was entirely my fault for letting things get
out of hand, but I know better. Well...I used to think that I knew
better. I always had an opinion about what is right or wrong. But our opinions won't do shit in the face of reality. We're shaped by other people's actions and we can only walk on the path built by those actions' consequences.<br />
<br />
A fucking bench... Hehehe! It's not even a pretty one!"...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-72618936715352471252016-12-31T08:01:00.001-08:002016-12-31T08:05:30.705-08:00Copilul, Soldatul si Justitia (oarba) - partea a 2-a<a href="http://liviupavelescu.blogspot.ro/2010/01/copilul-soldatul-si-justitia-oarba.html" rel="nofollow">Link partea 1</a> <br />
<br />
Soldatul<br />
<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>In nu mai putin de trei luni (de cand incepuse razboiul) a trebuit sa-si schimbe principiile de viata de doua ori si acum, pentru a treia oara. Nu era neaparat o rasturnare de 180 de grade, ca inainte, ci mai degraba o stare de angoasa ce se amplifica pana in maduva spinarii lasandu-l prada ferocitatii propriilor sale ganduri de vinovatie. Statea impietrit in genunchi, desenand pe mormanele de pamant cate o cruce. Desi sunetul obuzelor, gloantelor si rachetelor anti-tanc vuiau cand in departare cand foarte aproape, isi lăsă pentru un moment casca si mitraliera in tarana. Isi strânse cu putere ochii pentru a-si oprii lacrimile sa curga desi nu dorea acest lucru. Dar stia ca intr-un razboi castigă doar cei puternici. Si daca nu era puternic nu isi va mai putea revedea sotia si copilul. Scoase dintr-un buzunar de la pantaloni o fotografie si isi fixa privirea asupra ei. Cu ultimele puteri, rosti un ultim omagiu, sub forma unei rugaciuni, pentru prietenii lui cazuti dar si pentru a se impăca cu sinele sau.<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Incet, incet isi reveni. Incet, incet reusi sa distinga sunetele ce-l inconjurau de propriile ganduri. Mai intai vocile disperate ce se auzeau din statie, unele cerand dupa ajutor, altele rostind ultimele lor cuvinte, urmate de infernalul suierat al gloantelor, rachetelor sau avioanelor de vanatoare ce strapungeau fara mila aerul. Voi să se ridice dar o explozie de mari proportii, aflată la nu mai mult de 5 kilometrii il dezechilibră, lovindu-si capul de pamant. Auzi vocea superiorului in statie:<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>"Catre toate echipajele Bravo-1! Situatia scapă de sub control vertiginos! Recomandam calea 5-B pentru evacuare. Repet: Pentru toate echipajele Bravo-1, calea 5-B pentru evacuare! Aveti 30 de minute la dispozitie... Pentru echipajele Bravo-2 indreptati-va catre sectorul 1-B folosind calea.... "<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Desi se afla la mai putin de 10 minute de mers catre destinatie, se hotarî sa se grabeasca. Isi ridică propria casca, o curăţă putin de praf, aruncă mitraliera pe umarul drept si isi văzu de drum. Ruta recomandată de superiori era cea mai scurta dar si cea mai periculoasa. In astfel de momente era constient ca situatia nu se degrada treptat ci ca de fapt, batalia era pierduta. Nu putea sprinta catre locul de extractie intrucat trecea printr-o zona de risc maxim si mai exact printr-o zona rezidentiala. O zona splendida, linistita in momente de pace, dominată de jocul copiilor, de sunetul camionetei de inghetata si claxonul tatalui la intoarcerea acasa de la servici, transformată acum intr-un morman de ruine, amestecate cu fum, foc si disperare. Reprezenta, de asemenea, si un loc ideal pentru ambuscadă.<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Toate aceste imagini ii veneau in minte sporadic, impingandu-l din ce in ce mai repede spre prapastia ce desparte adevaratii soldati de simplii cetateni. Incerca cu putere sa-si pastreze calmul, tenacitatea de care a dat dovada de nenumarate ori in misiunile de antrenament, sa nu cadă prada fricii si sa nu isi vada distruse astfel idealurile. Ochii ii fugeau la fiecare sunet sau miscare, oricat de neinsemnata, fie ea si a unei frunze in bataia vantului, picioarele incepeau sa-i tremure, inima sa-i bata din ce in ce mai tare, iar mana strângea cu ferocitate mitraliera, unica sa sansa de supravietuire. O parte din el il făcea sa realizeze ca se misca prea incet si ca pierdea timp pretios, analizand toate aceste detalii, pe cand alta il imobiliza parca, spunandu-i sa nu faca ceva necugetat. Cauta o urma de ratiune si logica in acel loc uitat de Dumnezeu. Isi aminti de poza si dă sa o scoată din buzunar. Dar cu stupoare nu o gasi. Ca si cum ar fi pierdut totul, se adaposti dupa scheletul unei masini arse, aruncă arma cat si jacheta de pe el si-i controlă toate buzunarele. Cu cat o cauta mai mult si in aceleasi locuri deveni din ce in ce mai agitat. Intregul peisaj din jurul lui parea sa se mareasca, sa prinda o dimensiune ce-l coplesea, ce-l sufoca, simtea parca pe propria piele arsita flacarilor dimprejur, iar sunetele din fond se uniformizau sub planul unui tiuit puternic si constant ce-i cauzau dureri insuportabile. Cadea cu repeziciune si nu era nimeni sa-i ofere o mana de ajutor sau macar sa strige la el pentru a-si reveni.<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Mai mult chiar, o senzatie ca era inconjurat de inamici, luat in vizor si eventual ucis căpăta contur in propria minte. Desi probabil nu era nimeni in casele alaturate, zarea diferite siluete inchise la culoare, la ferestre, cum zambeau la el ironic, lasand la iveala o dantura perfect alba. Luă mitraliera si incepu sa traga frenetic in aer, in timp ce fugea printre ruine. Miscarile-i erau discordante, fugind cand inainte cand inapoi si tipand din toata fiinta. Se opri in veranda unei case aproape pe jumatate distrusa pentru a reincarca arma. Se simtea deznadajduit si totusi, in acelasi timp, determinat sa nu fie o prada ci un pradator. Un mic zgomot provenit dinspre casa de vis-a-vis, ii căptă atentia. Stia acum ca era cineva acolo dar nu voia sa fie descoperit. Credea ca oricine ar fi fost pe urmele lui, l-a pierdut in momentul cand se urcase pe veranda. Se simtea superior si astepta momentul oportun cand va apăsa pe tragaci. Nu voia sa se dea de gol, gandindu-se astfel ca, un glont bine pozitionat, ii va asigura victoria. Urmatorul zgomot de data aceasta provenit dintr-un plan mult mai apropiat decat primul, mai exact din dreptul unui rest de perete din fata casei, mai mult ca sigur cazut in urma bombardamentului, il determină să tragă. Un singure glonte, pentru o singura viata... Ridica arma cu ambele maini, in semn de victorie. Isi razbunase camarazii... isi protejase familia...<br />
<div>
</div>
<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>O lumina alba, puternica se asternu asupra teatrului de razboi, lasand in urma sa o liniste tenebra...<br />
<br />
<a href="http://liviupavelescu.blogspot.ro/2010/11/copilul-soldatul-si-justitia-oarba.html">Link partea a 3-a</a>...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-90777602278082725952012-12-21T15:32:00.000-08:002012-12-22T13:21:45.036-08:00What we are...We live in a colorful world full of contrasts and nuances, filled with ideas, concepts and beliefs but we get so distracted by them along the way, that by the time we realize how much we've drifted from our goals and purposes it is either too late or we can never catch up to them.<br />
<br />
The idea is simple, really. We are born with an enormous hunger for the world around us and in those first years we are capable of doing so many great things compared to the rest of our lives. We learn to crawl, walk, talk, have feelings towards others and so much more, but at some point, we gradually slow down our pace. We begin to drift alongside the world, we begin to walk like it and talk like it losing touch to our individuality and more important, to finding our purpose. We get accustomed to our daily routines and find refuge in our stale, never evolving concepts.<br />
<br />
We begin to linger on our past and future, on decisions and regrets, on ideas, on probabilities, we begin to analyze each step ... and we think so hard about these things, until slowly, an emptiness of sorrow and disbelief manages to find its way into ourselves. An emptiness that we can never abolish even though we're thinking we're taking the right path in life. An emptiness that slowly grows bigger and bigger the more we embrace our routines, forcing us into trying to get rid of it with various feelings of happiness, cheerfulness, love or hate ...<br />
<br />
At first we notice it as a tiny shadow casted in the corner of a vast field without looking around at what caused it. We acknowledge it and eventually we forget that it's there. But in time it will emerge and will uncontrollably influence our actions without us being aware. And when we do realize what has happened we find ourselves in a continuous battle trying to fill the void and stop its expansion. We will focus entirely not on doing what is right for us but rather on what has to be done in order to salvage what little of our individuality is left inside. We will run blindly towards finding happiness not as a purpose but as a response to our growing emptiness.<br />
<br />
And in the end, our individuality will forever be a place of conflicts and dissension, our purpose will forever be divided between walking alongside the world in its rhythm and squashing the emptiness inside ourselves and our decisions will never make sense again......Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-8206964455981037122010-11-16T11:11:00.000-08:002010-11-18T13:53:41.117-08:00Copilul, Soldatul si Justitia (oarba) - ultima parteJustiția<br /><br /><div style="text-align: justify;">"Există o vorba nescrisă conform căreia, omul nu va putea fi niciodată impartial. Şi cu toate acestea, trăim într-o lume guvernata de legi fie ele morale sau de stat. Pe unele le simţim ca fiind adevărate, pe altele le luăm ca atare, le înglobăm în propria ființă și încercăm să nu le încălcăm. Mergând pe această cale, ne-am dezvoltat un anumit simţ, justițiar, ne îmbătăm în miresmele false de superioritate create de acesta și ... alteram viețile altora. Ori de cate ori suntem martorii unui eveniment anormal și simțim că ceea ce s-a întâmplat nu este corect, așteptăm ca justiția să facă dreptate. Şi nu mă refer aici numai la instituția statului. Justiția îmbracă multe forme în ideologia omului comun: destin, divinitate, moralitate etc dar toate sunt creații ale mintii umane. Altfel spus, justiția nu e nimic altceva decât o utopie, creată cu scopul de a echilibra balanţa dintre Bine si Rău."<br />"Foarte frumos discurs domnule.... Dar de ce binevoiţi sa împărtăşiţi aceste gânduri cu mine?"<br />"Băiete...Tu şi cu mine, ne aflăm în vârful piramidei. Toate deciziile de până acum, au plecat din vârf. NOI reprezentăm acum justiția. NOI alegem cine trăiește și cine moare. Uită-te la ei...Am zis să te uiți pe fereastra! .... Nu a trebuit să zic decât că libertatea dobândită prin muncă, prin sacrificii zilnice fie ele mentale sau fizice, le este amenințată şi am devenit brusc un erou al umanintăţii. Nu a trebuit sa rostesc decât câteva vorbe şi toţi s-au înclinat în faţa mea, pregatiţi să işi dea viaţa în razboi, pregatiţi să lupte pentru o cauza frumos spusă la televizor."<br />"Cu atât mai mult, trebuie să devenim responsabili pentru acele vieţi. E prea târziu să dăm înapoi, dar trebuie să minimizăm cât putem de mult, pierderile de vieţi omenești. Este de datoria noastră..."<br />"Băiete, nu realizezi poate, dar, oricât de bine-intenționat și oricât de bine ţi-ai învăţat lecţia, duhneşti a ipocrizie. De ce nu eşti acolo, pe câmpul de luptă, dându-ți viaţa pentru această cauză? Nu, nu, uităte în ochii mei, când îţi vorbesc! Te-am numit general nu pentru idealisme ci pentru capacitatea de a executa ordine şi de a le duce la bun sfârşit. Cu idealisme nu câştigi un război şi în nici într-un caz nu aduci acasă, la familiile lor, pe acei oameni....<br />Dar nici nu iţi zic să te duci acolo. Oamenii, ca noi, nu fac asta. Stăm în fotoliile noastre, fumăm trabucuri şi ne îndulcim simţurile cu alcool, aşteptând triumfători să culegem laurii victoriei. Eu, pe deasupra, ma mai delectez în compania familiei. Tu, în compania acelei curve... cum o cheamă?"<br />"Domnule, va rog! Ea nu este o cu..."<br />"Da, da... Laura! Stai liniştit, băiete! Nu eşti singurul din această clădire care o cunoaşte pe aceasta "madmoazelă". Ştiu pe cineva de la etajul 2, de la etajul 10 si, sunt sigur că există si câţiva de la parter, care ţi-ar zâmbi dacă ai pronunţa numele ei in preajma lor..."<br />"Scandalos, Domnule. Va rog, să ne concentrăm pe lucruri mai importante."<br />"Domnule preşedinte, au venit rapoartele de pe teren!"<br />"Băiete, fă-mi un rezumat. Intre timp o să-mi aprind un trabuc .... HAHAHA!"<br />"Da, Domnule! ... Din păcate, situaţia nu este prea favorabilă. Chiar deloc, aş zice! Câştigăm destul de mult teren în sectoarele 1 2 şi 5, dar e un adevărat haos în sectoarele 3 şi 4. De fapt, se pare că înaintarea insurgenților în aceste două sectoare s-a intâmplat mult mai repede decât s-a prezis iniţial. Au pătruns în ofensiva noastră asemeni cuţitului în pâine. Practic armata noastră este divizată în dou..."<br />"Nu este atât de grav. Ii vom încolţi din ambele flancuri... vom presa din sud folosind aviația astfel încât bătăliile finale să se dea aici, în sectorul 3. Vor fi înconjurați și nu vor avea de făcut decât să capituleze..."<br />"Domnule..."<br />"Contactează portavionul Hercules! Trimite-le noile coordonate pentru bombardare..."<br />"DOMNULE!..."<br />"Ce este? Nu ai auzit ordinul ce ți l-am dat?"<br />"Domnule...Este vorba despre familia dumneavoastră... Aparent echipajul trimis pentru extracție a fost interceptat de insurgenți. Nu avem nici o știre privind siguranța soției și copilului dumneavoastră... 3 din 4 rapoarte i-au catalogat ca fiind victime, iar cel de-al 4-lea raport a catalogat situația ca fiind neconcludenta. Au atașat și niște imagini cu locuința dumneavoastră în ruine... Domnule... Imi pare rău!"<br />La auzirea acestor vorbe, președintele își descreți fruntea și lăsă trabucul să-i cadă neputincios dintre buze sub acțiunea forței gravitaționale. Ochii, deși fixați asupra fetei generalului, priveau în gol. Valuri după valuri de amintiri îi năvăliră mintea; imagini cu nunta dintre el și Gloria, soția lui, primul țipăt al copilului său în momentul nașterii... Se așeză pe scaun, ridică trabucul și se întoarse spre fereastra.<br />"Şi cum ziceam adineauri.... Noi, domnule general, reprezentam justiția. Noi împărțim dreptatea în stânga și în dreapta, noi decidem cine trăiește și cine nu. Ordona ca sectoarele 3 și 4 sa fie bombardate nuclear!"<br />"Dar..."<br />"Cum majoritatea forțelor inamice sunt staționate în acel loc vom avea...<br />"Domnule, va rog sa va regândiţi"<br />"Nu ai auzit ce am zis? Vrei sa trimit pe altcineva sa facă treaba pentru tine? Ai 3 secunde sa ieși pe ușă și să îndeplinești ordinul, generale!"<br />"Da, domnule!"<br />"Justiția, generale, după cum bine vezi, este doar o născocire utopica pentru a masca adevărații păpușari din umbra. Tu și cu mine, băiete, suntem în acest moment întruchiparea justiției!"<br />"Da, domnule!"<br />O lumina alba, puternica se așternu asupra teatrului de război, lăsând în urma sa o liniște tenebra...</div>...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-76902837625829850382010-04-07T15:17:00.000-07:002010-04-07T15:23:26.742-07:00InterludePana la ultimul post din trilogia "Copilul, Soldatul si Justitia (oarba)" cititi urmatorul citat si meditati. O parte din ideea centrala a citatului, va fi concretizata in urmatoarea lucrare:<br /><br />"<span style="font-weight:bold;">People...are NOT created equal! Some are born swifter afoot, some with greater beauty, some are born into poverty and others born sick and feeble. Both in birth and upbringing, in sheer scope of ability every human is inherently different; Yes that is why people discriminate against one another, which is why there is struggle, competition and the unfaltering march of progress. Inequality is not wrong, equality is.</span>"<br /><br />PS: Citatul nu imi apartine. Google it, daca vreti sa aflati mai multe! ;)...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-46384593827984514172010-01-13T12:03:00.000-08:002010-01-15T15:06:43.962-08:00Copilul, Soldatul si Justitia (oarba)Copilul<br /><br /><div></div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Zgomotul exploziilor il trezi. Cu greu, deschise ochii incercand sa ignore durerea insuportabila de cap. Ameti de indata si se prabusi la loc. Mainile ii erau invinetite, iar bandajul din jurul capului se inrosi treptat, semn ca rana i se deschisese. Tusea des mai ales din cauza norului de praf si fum ce venea de afara. Inima ii batea din ce in ce mai repede o data cu amplificarea exploziilor. Tresarea ori de cate ori auzea inca o explozie, iar ochii ii fugeau cand la usa, cand la geamul pe jumatate spart, cautand disperati un raspuns. Nu isi amintea nimic. Doar o singura figura incetosata...<br /><div></div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Si totusi, gasi in el puterea sa se ridice si sa deschida usa. I se paru cunoscut holul in care ajunsese, dar crapaturile de pe pereti cat si gaura imensa din capatul podelei il nedumeri. Inainta cu pasi marunti si timizi, dezechilibrandu-se la vibratiile asemanatoare unui mic cutremur cauzate de explozii. Neavand unde se duce, intra in cea de-a doua camera nu inainte de a remarca niste pete de culoare rosie pe usa. Inauntru avu parte de un soc. Trei cadavre aruncate unul peste altul sedeau neinsufletite pe un pat, iar deasupra lor pe perete era scrijelit cu sange cuvantul "tradatori". Simti o stare de voma, iar picioarele ii tremurau intr-un ritm accelerat. Cazu, in final, in genunghi, tusi cu putere si realiza ca figura pe care si-o aminti adineauri era chiar una dintre persoanele moarte din pat. Tipa cu putere si fugi spre iesire in timp ce incerca sa-si stearga ochii de lacrimi. Din neatentie cazu in gaura de la captul holului si lesina de-ndata. Isi visa mama...<br /><div></div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Se trezi din senin la auzul unei voci. Isi aminti intr-o fractiune scena la care a fost martor iar instinctiv dori sa se ridice si sa fuga iar. Dar stupefiat, realiza ca nu isi mai putea misca picioarele. Cu toate acestea era determinat sa cheme dupa ajutor in ciuda durerii insuportabile. Incet, incet, apucand cu mainile sale mici bucati de scanduri desprinse din parchet reusi sa ajunga afara. Se adaposti dupa un rest de perete, din fata casei, mai mult ca sigur cazut in urma bombardamentului si isi rezema spatele de acesta. Rasufla cu greu... Nu auzea pe nimeni... Incepu sa-si bata picioarele... se simtea neputincios, uitat de lume si nedumerit. Exploziile se intensificau, acompaniate de sute poate chiar mii de gloante trase din diferite parti.<br /><div></div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Simti intr-o fractiune de secunda o usturime in spate, ce se raspandi cu repeziciune in piept lasand cale libera sangelui sa se prelinga nestingherit, murdarindu-i haina rupta si pantalonii, chiar tasnind cu putere cand tusi. Simti cum toti muschii corpului i se slabira. Isi lasa capul sa cada in fata si inchise ochii. Vazu pentru ultima oara acea figura incetosata...<br /> Un glont ratacit ii curma viata.<br /><br />(va urma)...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-88704239562675519362009-10-23T13:15:00.000-07:002009-10-24T08:57:15.638-07:00Normalitate<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 12"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 12"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CLiviu%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><link rel="themeData" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CLiviu%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Cclip_themedata.thmx"><link rel="colorSchemeMapping" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CLiviu%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtmlclip1%5C01%5Cclip_colorschememapping.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:trackmoves/> <w:trackformatting/> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:donotpromoteqf/> <w:lidthemeother>EN-US</w:LidThemeOther> <w:lidthemeasian>X-NONE</w:LidThemeAsian> <w:lidthemecomplexscript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> <w:splitpgbreakandparamark/> <w:dontvertaligncellwithsp/> <w:dontbreakconstrainedforcedtables/> <w:dontvertalignintxbx/> <w:word11kerningpairs/> <w:cachedcolbalance/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> <m:mathpr> <m:mathfont val="Cambria Math"> <m:brkbin val="before"> <m:brkbinsub val="--"> <m:smallfrac val="off"> <m:dispdef/> <m:lmargin val="0"> <m:rmargin val="0"> <m:defjc val="centerGroup"> <m:wrapindent val="1440"> <m:intlim val="subSup"> <m:narylim val="undOvr"> </m:mathPr></w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" defunhidewhenused="true" defsemihidden="true" defqformat="false" defpriority="99" latentstylecount="267"> <w:lsdexception locked="false" priority="0" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Normal"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="heading 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 7"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 8"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 9"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 7"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 8"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 9"> <w:lsdexception locked="false" priority="35" qformat="true" name="caption"> <w:lsdexception locked="false" priority="10" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Title"> <w:lsdexception locked="false" priority="1" name="Default Paragraph Font"> <w:lsdexception locked="false" priority="11" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtitle"> <w:lsdexception locked="false" priority="22" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Strong"> <w:lsdexception locked="false" priority="20" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="59" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Table Grid"> <w:lsdexception locked="false" unhidewhenused="false" name="Placeholder Text"> <w:lsdexception locked="false" priority="1" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="No Spacing"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" unhidewhenused="false" name="Revision"> <w:lsdexception locked="false" priority="34" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="List Paragraph"> <w:lsdexception locked="false" priority="29" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Quote"> <w:lsdexception locked="false" priority="30" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Quote"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="19" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtle Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="21" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="31" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtle Reference"> <w:lsdexception locked="false" priority="32" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Reference"> <w:lsdexception locked="false" priority="33" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Book Title"> <w:lsdexception locked="false" priority="37" name="Bibliography"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" qformat="true" name="TOC Heading"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Font Definitions */ @font-face {font-family:"Cambria Math"; panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1107304683 0 0 159 0;} @font-face {font-family:Calibri; panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1073750139 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-unhide:no; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; margin-top:0cm; margin-right:0cm; margin-bottom:10.0pt; margin-left:0cm; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-bidi-font-family:"Times New Roman";} .MsoChpDefault {mso-style-type:export-only; mso-default-props:yes; font-size:10.0pt; mso-ansi-font-size:10.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-hansi-font-family:Calibri;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 72.0pt 72.0pt 72.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:"Times New Roman"; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Cine ar putea defini cu exactitate normalitatea? Cine ar putea intra in mintea fiecaruia si sa delimiteze aceste doua lumi diametral opuse in ideologie, normalitate sau anormalitate, dar reunite sub acelasi invelis, numit fiinta umana? Etichetati, ne ducem viata cum stim, supravietuind, hranind atat dorinta sufletului cat si cererile socialului. Manati de rutina sau de o speranta oarba in viitor, suntem purtati pe valurile normalitatii, ba urcand, ba coborand, dar mentinand fragilul echilibru. Caci daca acest echilibru se distruge, nu mai poate fi recuperat niciodata...
<br /><span style=""> </span><span style=""> </span><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Cu lacrimi in ochi, mirosind a transpiraţie [mai mult chiar, a moarte] încercă din toate puterile să se protejeze de razele de lumina abia apărute. Se crăp</span><span style=";font-family:";font-size:100%;" lang="RO" >ă</span><span style=";font-family:";font-size:100%;" > de ziuă. Trase jaluzelele. Cu ochii pierduţi işi împinse scaunul mai aproape de masa. Scartaitul scaunului se auzi cu un straniu ecou, declansand parca alte scartaituri dinspre pereti, dinspre biblioteca si finalmente dinspre masuta din fata lui. Vizibil afectat se ghemui asupra cartilor de pe masa, si cu mana tremuranda isi sterse ochii. [Comoara lui trebuia protejata.] La o simpla privire se putea numara nu mai putin de 10 carti, volume cu adevarat mari din varii domenii, asezate una peste alta intr-o ordine perfecta. Lua una din cartile de deasupra, o deschise la mijloc si o aseza cu grija in fata, aliniind-o paralel cu lungimea mesei. [Ambele pagini erau albe, fara cuvinte, golite de continut] In tot acest timp nu indrazni deloc sa se intoarca spre restul camerei.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Si ramase asa timp de ore bune, citind, citind si iar citind... Reusi sa nu se mai gandeasca la nimic altceva decat la munca sa. Adeseori gandea cu voce tare, dar vorbele nu puteau fi deslusite. [Aeraterpretni rolesiv etse lumurd libon erps aeretşaonuc roliţătivitca etneitşnocni ela iiţnim]. Zambea la sfarsit de pagina, probabil intelegand ironia subtila a autorului, si miscandu-si capul spre dreapta cu uimire in timp ce dadea pagina, i se citea pe fata naivitatea, inocenta celui care dorea sa descopere mai mult. Si totusi o anumita particica din el nu-l lasa sa-si paraseasca scaunul. Nu-l lasa sa isi miste capul. Fereastra din fata, desi acoperita, era singurul loc unde isi permitea sa isi fixeze privirea. Estompandu-si frica si cutezator in propriile puteri citi, citi si iar citi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Dar facu o greseala. Adormi. Se lasa prada acestui demon si, lasandu-si capul sa atarne pe spate se lasa târât in lumea viselor. O picatura [rosie] din tavan ii cazu pe fata. Deschise ochii si constientiza eroarea comisa. Simti prelingandu-se pe sprancene, pe nas si pe gura, respectiva picatura, despicata acum in siroaie multe, reci [si rosii], in timp ce ochii ii tremurau de oroarea la care erau supusi. Intregul tavan era acoperit de o suprafata vascoasa, asemanatoare sangelui, in permanenta miscare sub forma unor valuri usoare. Cazu de pe scaun, numai pentru a constata ca si podeaua era acoperita de aceeasi substanta... Se uita la mainile inrosite, ca mai apoi sa constate ca era dificil [chiar imposibil] sa isi miste picioarele, talpile de la pantofi lipindu-se parca de acel sange vascos. Fiori de frica si frig ii marcau fiinta, incremenind, la peisajul lugubru din jurul sau. In fata lui, biblioteca marca finalul [sau inceputul] scenei. Din fiecare sertar, dulap sau vitrina izvorau siroaie rosii, unele mergand spre tavan altele spre podea acompaniate de un sunet sfasietor. Isi acoperi urechile cu mainile si isi inchise din toate puterile sale ochii, sperand ca totul sa se termine cat mai curand...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Si se termina [?]... Sunetul impreuna cu murmurul provocat de miscarea lichidului disparu. Astepta cinci secunde, 10, 15, un minut in acea pozitie pentru a se asigura ca a trecut. Era sigur ca totul era in mintea lui si ca acele manifestari demonice pot fi stavilite numai prin stiinta, cultura, prin intelegerea lumii inconjuratoare raportate la legile fizicii si la nimic altceva. De aceea trebuia sa citeasca intreaga colectie de carti din lume, pentru a deveni normal, din nou.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Mânat de un sentiment puternic de siguranta, isi deschise ochii numai pentru a observa ca nimic nu se schimbase. Mai mult chiar, pana si masuta si fereastra fusesera acoperite in intregime. Dar de data aceasta, sangele in starea lui statica capata un luciu pronuntat. Mai multe voci incepura a se auzi in intreaga camera, una dintre ele parandu-i-se foarte familiara. Incerca cu privirea sa gaseasca sursa acelor zgomote ce se amplificau in intensitate. Se opri din nou asupra tavanului. Socat, remarca prezenţa a doua persoane, un barbat si o femeie, angajate intr-o cearta teribila. Nu putea deslusi nimic din ce ziceau... [pentru noi, vocile se auzeau normal]<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Deveneau din ce in ce mai agresivi, pana ce femeia hotari sa arunce cu un scaun in barbat. Ferindu-se, si in acelasi timp luand un cutit de pe masa, barbatul o injunghie in gat. Femeia cazu imediat pe podea, moment in care un tipat asurzitor ii sfasie fiinta. Nedumerit de cele intamplate incepu la randu-i sa tipe... Barbatul vizibil afectat, scapa cutitul si isi puse mainile in cap, incercand sa se fereasca de sangele ce se prelingea incontinuu. Incepu sa se roteasca prin camera, gandindu-se care ar fi cea mai buna solutie. [Sa cheme ajutor sau sa ascunda cadavrul? ] Neputinta isi spuse cuvantul si deznadajduit se coborî in genunchi, cu fata fixata in jos [?]. In acel moment realiza ca acel barbat era el si, ca prin minune, isi aminti ca avea o sotie. Toate evenimentele la care fusese martor i se derulau acum prin minte ca vagi amintiri, ingropate adanc in fiinta sa. Gatul ii era incordat, la fel ca si muschii de la picioare si de la maini. Ochii ii erau umflati. Voia sa evadeze sa scape din acea camera a ororilor dar nu reusea. Cu cat se zbuciuma mai tare, cu atat se adancea mai mult in acea substanta. Cu ultimele puteri vazu sfarsitul scenetei: plin de regrete barbatul inghesui cadavrul femeii in dulapul de haine din biblioteca, nu inainte de a scoate toate cartile si de a le aseza pe masuta. Curăţă scaunul cu o batista, se aseza pe el si incepu sa citeasca. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" >Cu lacrimi in ochi, mirosind a transpiraţie [mai mult chiar, a moarte] încercă din toate puterile să se protejeze de razele de lumina abia apărute. <span style=""> </span>Se crăpă de ziuă...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.45pt; line-height: normal;"><span style=";font-family:";font-size:100%;" ><o:p> </o:p></span></p> ...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-60515888524603756732009-06-30T12:50:00.000-07:002009-10-23T15:31:01.380-07:00Moartea unui scriitor<span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>O lumanare aprinsa, trei pixuri aruncate la nimereala pe o masa rotunda, maronie, o sticla de JB aproape terminată si trei pahare. Pe unul dintre cele trei scaune stătea abătut un barbat in jurul varstei de 40 de ani, cu par carunt, tuns scurt, avand o mustata de 3 degete, ceea ce nu impiedica a i se vedea buza de deasupra, imbracat in pantaloni de costum si cu o camasa descheiata la gât. Parea epuizat dar ambitia sau diperarea nu-l lăsa sa renunte. <div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>In urma cu doua saptamani, acesta impreuna cu doi prieteni, toti scriitori de profesie, hotarâră sa se intalneasca la subsemnatul acasa pentru a-si finisa cartile. Ora de intalnire fusese stabilita la 6 seara, in ciuda protestelor unuia dintre ei, invocand caldura ca pe un element 'perturbator'. Toti aveau nevoie de un miracol, de o interventie divina, din care sa-si extraga inspiratia atat de mult necesara ptr a-i propulsa inapoi pe culmile celebritatii. Ultimele lor carti avura succes rasunator in mai mult de 3 tari. Dar ca orice lucru ce isi pierde din stralucire odata cu trecerea timpului, asa si cele trei carti începură sa fie uitate pe rafturile prafuite din librarii. </div><div>Intalnirea avu loc la ora stabilita, dar se transformă destul de repede intr-un schimb acid de barfe si insulte. Desi prieteni, presiunea timpului le deformă caracterele, pana la limita grotescului. Incercau cu disperare sa aseze pe hartie idei de la care sa pornească, fragmente din scriitori clasici, sau pur si simple citate bizare, spontan inventate, amintite sau citite pe Internet. Isi înecau amarul turnandu-si cate un pahar zdravan de whisky pe gat, asteptand mai apoi sa treaca efectul tariei, strangand puternic din pumni pana cand unghiile le zgâriau carnea, vorbind galagios si urat fara a se gandi la vecini si lovind puternic in masa ori de cate ori simteau ca au ajuns intr-un punct mort. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Acum, in linistea noptii, chiar si aceasta ultima speranta dispăru. Era singurul care nu abandonase, pentru ca stia ca daca ar fi renuntat, putea la fel de usor sa-si arunce viata la gunoi. Faima poate avea si partile ei negative... Pe langa sumele mari de bani pe care le-a incasat in urma vanzarilor, pe langa toate femeile care i-au trecut prin pat, pe langa toate emisiunile de divertisment la care a luat parte cu bucurie, cazuse in patima jocurilor de noroc. Acumulase datorii foarte mari de la mai multe cazinouri iar termenul limita pentru a le plati, se apropia. Incepea sa transpire numai gandindu-se la ce a avut... Sprijinindu-si capul cu ambele maini, isi lăsă picaturile de transpiratie sa cada neputincioase peste hartii. Avea ochii bulbucati iar gandurile zburau la tot felul de amintiri, majoritatea neplacute. Constientiza ca toate actiunile lui nu puteau sub nici un chip sa-l ajute sa-si redescopere talentul sau macar inspiratia. Se simtea pierdut, incomplet, cum aproape toata fiinta lui de odinioara il parasise si se ridicase catre alte orizonturi lasand pe Pamant un om slab, distrus de propriile vicii, fara nici un viitor. Zambi ironic si se relaxă pentru prima data in ultimele saptamani. Fruntea i se descreti si simti cum incet, incet uită de toate grijile. Timpul sau de glorie a apus si era timpul sa apună si el pentru a putea din nou sa se bucure de viata.<br /><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span>Cu o ultima putere stinse lumina si se lasa prada oboselii, chiar pe acea masa rotunda, in acel scaun, inconjurat de zeci de foi mazgalite, intr-un miros puternic de bautura si parasit de toata lumea.... </div><div><br /></div>...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-62160185176604838232009-06-29T12:01:00.000-07:002009-06-30T12:45:34.485-07:00PloaiaUn mic strop la inceput, ca o constatare (sau ca o avertizare) ... In valtoarea creata, nimeni nu observa. Vant amestecat cu frunze, praf, ziare si fel de fel de hartii incetosa privirea. In cateva minute, cerul se acoperi de straturi de nori, formand parca cutele unei plapumi groase abia scoasa din <span style="font-style: italic;">ladă</span>, la inceputul iernii, sau cu formele imperfecte ale spumei de deasupra apei, neperturbate de prezenta unei existente umane. Amestecati parca deasupra unui prag imaginar, la inaltimi ametitoare si intr-o continua miscare, se pregateau a arata lumii puterea, energia acumulata in ei.<br />La intersectia dintre doua strazi pe o banca aparent curata, astepta cu un buchet de flori, trandafiri rosii, un tanar in jurul a 19-20 de ani. Dezorientat, se uita cand la telefon, intai sa vada ora, ca mai apoi sa constate daca a primit vre-un sms, cand in sus, la platoul de nori, cand la trandafiri, aranjand cu atentie, sa nu se intepe, ori celofanul ori petalele trandafirilor. Se simtea din ce in ce mai nesigur, strabatut de un duet de sentimente: nelinistea provocata de o eventuala ploaie si emotia <span style="font-style: italic;">revederii</span>. Isi fixa ochii din nou asupra pamantului, constient ca ea intarziase deja de mai bine de 10 minute si incerca sa isi reimagineze traseul plimbarii. Planuise pana la cele mai mici detalii si nu avea de gand ca o mica ploaie sa ii stea in cale. De altfel se asigurase, cu multe saptamani inainte de 'marele' eveniment, ca in ziua cu pricina nu va ploua. Contrariat ca isi amintise acest fapt, se hotari sa verifice din nou site-ul cu vremea, intrand pe internet de pe mobil. Sambata, "31 grade, cer variabil, 10% sanse de precipitatii". <span style="font-weight: bold;">Duminica</span>, "35 grade, cer senin, 5% sanse de precipitatii. 5% sanse de precipitatii.... Nu-i venea sa creada. Ca si cum mâna destinului se juca cu el, il tachina, ii stia slabiciunea impreuna cu nobilele sale sentimente si voia sa-l testeze... Fragilul echilibru din el se clatina, simtind cum, incetul cu incetul, se lasa prada sentimentelor de frustrare si nervozitate. Ofta adanc si se hotari sa se plimbe in cerc (inainte-inapoi), pentru a lasa timpul sa treaca mai repede.<br />Din senin, pamantul se zgudui, impreuna cu toate gandurile acestui tanar, in urma unui trasnet puternic. Alarmele masinilor izbucnira intr-un cor, in timp ce, din diferite colturi ale orasului, se auzea cate un tipat al unei femei "in pericol"... Un mic strop la inceput, urmat de altul. Se porni furtuna in adevaratul sens al cuvantului, fara nici cel mai mic avertisment si fara a tine cont de sperantele acestui om. Pleca capul in pamant, dar cu aceeasi viteza se repezi intr-un magazin alaturat constientizand ca i se va uda cravata, camasa, pantalonii ... chiar si florile. Formă numarul ei si astepta cu inima in dinti sa-i auda vocea suava. Ii placea cum ii suna vocea chiar si prin telefon, daramite cand statea in fata ei. Dupa cateva secunde timp in care vorbi cu ea, puse florile pe o masuta alaturata, deschise usile alimentarei si isi vârî mainile in buzunare.<br />- Nu doriti sa cumparati o umbrela sa va apere de ploaie? Sunteti prea bine imbracat sa iesiti pe o ploaie ca asta... ar fi pacat..., se auzi din spatele magazinului.<br />Fara a mai intoarce capul si fara a se asigura ca se face auzit, murmură:<br />- Nu mi-e frica de ploaie...<br />Si iesi cu capul plecat, incarcat de dezamagire, sperante spulberate, de visele si de planurile faurite, dar distruse atat de usor, lasand constanta ploaia sa-i apese umerii si sa-i spele toate acele amintiri legate de ea......Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-25233676187979909472009-06-17T12:52:00.000-07:002009-07-01T04:16:57.320-07:00Pe urmele unui nebunRitmurile melodice ale verii imbogateau atmosfera, transformand strazile tenebre ale vechiului oras in lait-motive ale bucuriei, idealurilor si al sperantelor. Buna-dispozitie plutea parca in aer, concentrandu-se in norisori mici deasupra fiecarui cetatean.<br />Si totusi, cineva nu percepea lumea inconjuratoare cum o percepe majoritatea oamenilor. Pentru el, soarele era intotdeauna mult prea departe ptr a fi zarit, astfel incat sfanta sa lumina nu mai ajungea la nivelul ochilor lui. Mai mult chiar, ochii sai nu erau capabili sa distinga culorile: albul era negru, galbenul era gri, rosul era violet si tot asa. Cu o permanenta frica de creaturile ce-l inconjurau, auzindu-le dar neintelegandu-le limba, intr-o continua miscare, prea rapida ptr a le percepe in esenta ci numai in contur, devenind astfel niste prezente fantomatice, micul nostru subiect se retrase la ceea ce reprezenta ptr el, unul din singurele locuri in care putea respira aer curat, nepoluat: la umbra unui tei. Senzatia ciudata de arsura ce-l urmari de cand pleca de <span style="font-style: italic;">acasa</span>, se mai domoli parca, si asta-l facu sa zambeasca. Scoase un sunet precum al unei vaci dar mult mai scurt si mai tremurat, pentru ca, mai apoi, printr-o simpla miscare sa-si scoata din buzunar un reportofon si sa porneasca o melodie popularo-lautareasca. Nu peste mult timp, melodia se stinse incet, odata cu zambetul bietului om.<br />Simpla intrevedere cu acest om, provoca fiecarui trecator o senzatie de repulsie. Toata lumea incerca sa il ocoleasca, gandind despre dansul ca un pradator, ca pe un obstacol, ca pe o anomalie ce trebuie inlaturata din cadrul aproape divin al acelei zi de vara. Copii radeau de el, pe cand mamele grijulii isi trageau odraslele la distanta. Barbatii, mai vanjosi parca, ca adevarati protectori, preferau sa infrunte primejdia si sa nu-si devieze traiectoria, gata oricand sa se lupte, daca trebuie, cu acest <span style="font-style: italic;">pericol iminent</span> ... Gandurile tuturor pareau a se uni pe aceeasi traiectorie, spre aceeasi dorinta canibalica, de a-l vedea omorat sau inchis macar undeva, unde teoretic n-ar fi deranjat pe nimeni. Fara nicio retinere, deveneau impasibili, nepasatori, avand drept scuza prioritizarea si imbunatatirea propriilor lor vieti.<br />Si totusi, acest om continua sa existe, la randu-i impasibil in fata tuturor celor din jur, in fata greutatilor lor, dorind cu ardoare numai sa inteleaga, sa descopere si nu in ultimul rand, sa auda inca o data ciudata melodie din propriul reportofon.......Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-26101591421614538472009-02-27T14:16:00.000-08:002009-02-27T15:47:57.172-08:00RutinaCati dintre voi ati incercat sa distingeti rutina de viata? Cati dintre voi ati incercat sa traiti rutina sau sa va rutinizati viata?<br /><span style="font-weight: bold;">Batranul</span><br />9 A.M, 3 martie. Soarele stralucea asupra orizontului asemeni unui strajer ce pazeste cea mai valoroasa comoara a sa. Avea puterea sa aduca fericire si optimism tuturor si sa transforme atmosfera inchisa si claustrofoba a orasului in ceva mirific. Caldura si lumina sa se disipea printre toate crapaturile, printre toate geamurile apartamentelor, provocand chiar si celui mai ingandurat om sa schiteze un zambet.<br />Cu miscari incete dar sigure, bosgorodind imbecilul care a stricat liftul, si amintindu-si cu nostalgie de zilele lui de glorie cand fetele roiau in jurul lui, si cand putea sa fumeze o tigara intreaga, batranelul nostru cobora scarile blocului. Era de abia la etajul 9 si, plin de determinare incerca sa isi stabileasca traseul evenimentelor in minte.<br />"Azi e marti. Da, da, ia sa vedem. Iau autobuzul pana in centru, ma duc la doctor, iau reteta si apoi la farmacie. Dar totusi trebuie sa ma intalnesc cu Stelica la 12 la piata. Oare am timp destul? Trebuia sa ma fi dus eu ieri la doctor. Of of of! Ce conta daca era coada? La cate cozi am stat eu in viata mea?! Parca mai ieri stateam la carne pe vremea lui... Si era si noapte... Azi s-ar putea nici sa nu gasesc reteta compensata. Sa-i ia naiba pe toti cu democratia lor cu tot!...."<br />Vizibil afectat de distanta parcursa, se opri la etajul 7 pentru a-si aduna puterile. Razele soarelui acaparasera intreaga scara, luminandu-i parca batranelului calea.<br />"Ce ti-e si cu lumina asta?! Ce mai la deal la vale, a venit primavara. S-a mai dus un an, Tincuto, s-au dus si zilele mele. Inca putin si te vad din nou.... Vine El si ma ia.... Dar nu azi. Azi trebuie sa imi iau pastilele, sa ma intalesc cu... Nechifor...da, da, si daca imi mai raman bani, sa cumpar ceva mancare din piata. Aoleu! Mi-am uitat sacosa! Ei, doar nu m-oi intoarce acu, mai ales ca IDIOTUL ala (tipa ceva mai tare de parca voia sa se faca auzit) a stricat liftul. Inca 5 etaje...."<br />Varsta incepea sa isi spuna cuvantul din ce in ce mai mult. Rasufla cu greu si abia putu sa isi indrepte spinarea, strangand cu putere balustrada....<br />"Si totusi este o zi prea frumoasa afara ca sa-i dau cu piciorul. N-am mai iesit in parc din vara trecuta. Ce iarna fioroasa am avut parte?! Si ce frig, si cata zapada?! Incredibil! Mi-e dor de linistea naturii, de sunetul vantului. Mai bine ma duc in parc decat la piata. Da, da! Mi-a mai ramas de mancare in frigider. M-oi duce maine!.... Da, da! Maine..."<br />De data aceasta, batranelul hotari sa nu se mai opreasca la 3 si isi continua cu indirjire coborarea. Parea fericit, asemeni unui om tanar plin de idealuri, asemeni unui copil ce astepta cu nerabdare sa isi deschida cadoul de ziua sa. Era intr-adevar o zi plina de potential pentru o persoana libera de responsabilitati si necazuri...<br />"Parter! In sfarsit... I-auite! Usa liftului era deschisa! Ce oameni, Doamne?! Cate iresponsabilitate?!"<br />Clatinand din cap vehement, batranelul deschisese usa scarii. Incerca sa isi revina dar era sleit de puteri. Si totusi, zambi.... Se aseza incet pe banca si isi lasa capul pe spate, contempland parca asupra cerului, asupra norilor si asupra soarelui. Isi lasa fata, intregul corp, intreaga fiinta in voia luminii.<br />"Hehe...Se pare ca nu mai pot sa merg nicaieri. Am coborat atat, ca acum, sa fiu nevoit sa urc la loc. Hehe, macar merge liftul... " Zambea cu ochii inchisi, triumfator parca in fata obstacolului numit viata....<br />Un sunet asurzitor invalui respectivul cartier, distrugand temporar rutina ce se instalase in sufletele oamenilor de acolo....Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-21087434021981993612009-01-08T10:36:00.000-08:002009-01-08T10:54:51.631-08:00Jazzup; revista armonica de cultura si artaLumeeeeeeeeeeeeeeee, lumeeeeeeeeee....<br />Da, mai ales voi, cei cultivati din spate, olimpici, profesori. S-a lansat un nou site despre cultura si arta, intr-un format cu totul si cu totul special: <a href="http://jazzup.freehostia.com/">jazzup</a>. Desi, momentan site-ul contine nu mai putin de 8 (opt) articole diversificate despre carti, personalitati sau filme, producatorii vor sa continue aceasta munca titanica, de a oferi in continuare informatii placute si utile tuturor categoriilor de romani.<br /><object width="400" height="150" align="bottom"><param name="movie" value="bannere/400x150.swf"><param name="bgcolor" value="#99291B"></param><embed align="bottom" src="http://students.info.uaic.ro/~vlad.manea/jazzup/bannere/400x150.swf" bgcolor="#99291B" type="application/x-shockwave-flash" width="400" height="150"></embed></object>...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-85627652245264669302008-11-30T09:30:00.000-08:002008-11-30T12:29:49.801-08:00Pană de ideiLa startul acestui blog, nu credeam că o să mi se întâmple vreodată. Şi nu vorbesc aici despre inventarea unui subiect total aleatoriu de discuţie sau despre meditaţii profunde despre ştiri mondene cum ar fi alegerile. Nu! Eu mă refer la continuarea aventurilor lui Virgul. Sună total aiurea dacă e să ne gândim că am facut deja o schiţă cu ce se va întampla în fiecare episod, când ştiu, în sinea mea, cum se va termina povestea şi tot asa, dar îmi este imposibil azi, mi-a fost imposibil ieri, 30 noiembrie, şi, deşi nu imi place să mă pronunţ cu privire la viitor, va fi imposibil şi mâine sa găsesc ideile de care am nevoie pentru a traduce senzaţiile, sentimentele, trăirile micului nostru erou nedescoperit. Probabil că, într-o zi ploaioasă, pe la 3 după-amiaza, când nu mai e nimic de văzut la televizor (aceleaşi ştiri, aceleaşi documentare, aceleaşi filme, aceleaşi emisiuni de 'divertisment'), după ce aţi terminat de jucat fiecare joc din calculator şi dupa ce aţi epuizat de vizitat toate site-urile, forumurile favorite, veţi intra pe blogul meu şi veti gasi o intrare, două, trei... despre Virgul. Nu ştiu! Tot ce va pot spune acum, este că sunt in pană de idei.<br />Senzaţie ciudată, in orice caz. Ca să citez o colega dragă, este o senzaţie plată (ne-minerală)... O senzaţie care nu îmi permite să termin nici un paragraf pană la capăt, care nu îmi permite să mă bucur de ce am scris până în momentul respectiv, simţindu-mă nevoit sa şterg tot timpul câte un cuvânt câte o expresie sau tot efortul depus până atunci. Ce s-ar fi făcut Badea, dacă îl lovea o pană de idei ca a mea? Cum şi-ar mai fi ţinut în priză cameramanii, oamenii din regie sau telespectatorii? Dar daca îl lovea pe Einstein o astfel de senzaţie, mai aveam noi acum "Teoria relativităţii"? Sau pe Benjamin Frankli, Leonardo da Vinci, sau pe cel care a inventat roata.....<br />În concluzie, această senzaţie denumită filozofic de mine "pană de idei", rudimentar de alţii "lene", ar putea chiar reprezenta sfârşitul lumii. Marele Creator Out!...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-85892409759841016982008-11-23T11:31:00.000-08:002008-11-24T11:20:14.644-08:00A new world, a new visionExtrasul 1. Deţinutul<br />Lumina invadase întregul coridor. Singurele locuri întunecate au rămas umbrele zăbrelelor de la uşa principală. O pată de culoare galbenă în stânga sus, o crăpătură destul de mare încât să facă loc unor gândaci cât 3 degete groase ale unui adult, în peretele din faţă şi un strat de var aplicat neuniform formând parcă valurile unei furtuni aprige în larg... Acestea erau singurele lucruri la care putea medita. Şi totuşi, deşi cunoştea fiecare părticică, fiecare colţişor al coridorului, deţinutul nr. 1081 avea o expresie tălâmbă pe faţă. Părea fericit, părea absent. <br />Ochii-i erau aţintiţi pe gaura 'de gândaci' din faţă. Din când în când, acesta îşi schimba poziţia capului din stânga în dreapta sau viceversa, dar ochii-i rămâneau fixaţi. Stătea drept cu mâinile lăsate la voia gravitaţiei si cu faţa lipită de gratiile de fier reci şi ruginite. Tresărea de fiecare dată la auzul paşilor gardienilor ce patrulau lipsiţi de chef pe coridoarele inundate de lumină, dar nici în acele momente nu îşi luă ochii de la gaura din perete. Zâmbea şi asta provoca uimirea celorlalţi colegi din celulă. <br />Vazu ieşirea.... Putea mirosi aerul curat al pădurii..... Auzea chiar vântul ce lovea tandru frunzele copacilor.... Simţea delicateţea ierbii.....Râdea pentru ca ştia că era singurul ce a evadat din închisoare. Râdea de simplitatea celorlalţi, ce nu au conştientizat complexitatea vieţii. Râdea că mai avea doar 1 ora de trăit si că acum, după mai bine de 50 de ani de închisoare, a putut în sfârşit, să-şi îşi reamintească frumuseţile ce l-ar fi putut înconjura....Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-77529255862396822462008-11-19T08:05:00.000-08:002008-11-20T14:05:03.088-08:00Episodul 1 - Iesirea din sistemVirgul locuia, din cât a putut observa după o analiză sumară, într-o casuţă de forma unui tub, fără nicio fereastră şi acoperită pe alocuri de un strat verde de praf. Singura uşă ce făcea legătura cu exteriorul era încuiată. Confuz asupra lucrurilor care îl înconjurau, asupra originii sale, asupra informaţiilor înmagazinate adânc în sinele său şi mai ales asupra zgomotului care venea din exterior (un zgomot asemănător unui vuiet continuu), Virgul se chinuia din răsputeri să deschidă uşa. După mai bine de două ore se dădu bătut. Ghemuit în colţ, acesta aproape că renunţă la visul de a schimba internetul, de a deveni cel mai cunoscut dintre toate blogurile.<br />Orele se transformară în zile, zilele în luni. Micul nostru blog, datorită lipsei de activitate, începu să se transforme în praful verde ce acoperea acum în întregime podeaua locuinţei. Totul devenea din ce în ce mai clar pentru el. Înţelese că aici era locul unde se depozitau blogurile părăsite, de mult uitate. Şi totuşi, ca prin minune, ca şi cum soarta era de partea lui, ca şi cum cineva îi auzise rugăciunile, uşa se deschise. Cu jumătate de ochi deschişi, Virgul observă o umbră ce se apropia tot mai mult de el. Din milioanele de sunete asurzitoare, Virgul cu greu descifră nişte jumătăţi de cuvinte. "Hai, ridică-te! Ai noroc că eram prin zonă! Dacă nu ar fi trebuit sa aştept un pachet de informaţii de la Procesor, cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu tine? Ce cauţi aici? Nu vorbeşti? Mă auzi?" Virgul era leşinat demult. Necunoscutul nostru samaritean îl ridică şi îl puse într-unul din vagoanele trenului său de informaţii ce tranzita placa de reţea.<br />Zdruncinat bine, Virgul se trezi din starea de leşin în care se afla cu o durere insurportabilă de cap. Cu stupoare, el observă că încăperea era alta decât cea cunoscută lui, că acea cameră, de data aceasta triunghiulară, se mişca cu o viteză ameţitoare şi că, mult mai important, existau şi ferestre. Fără a mai sta pe gânduri, se azvârli cu întreaga sa fiinţă către o fereastră şi cu o emoţie puternică, echivalentă cu a unui copil ce-şi deschide cadourile de Crăciun, văzu "exterioru"'. O explozie de lumini şi de culori de diferite forme şi mărimi i se revărsă asupra feţei. Era pentru prima oara fericit. Deşi nu inţelegea nimic din ceea ce vedea, realiză că nu era singur, că visul său putea deveni realitate. "Şi, totuşi, cum am ajuns aici", se gândea el... "ultimul lucru pe care mi-l amintesc era acea umbra...." Virgul nici nu-şi termină gândul, că auzi un zgomot ascuţit, urmat de o senzaţie ciudată care îl împingea către unul din colţurile încăperii. "S-a oprit....De ce s-a oprit?"<br />"Aici cobori!" se auzi dintr-un difuzor situat pe tavan. "Mai departe nu te duc!" Uşa vagonului se deschise automat. "Ţi-am pregătit şi ceva de drum, că sa nu devii iar praf digital. Ai grijă ce faci de data asta, mă auzi? Nu ştiu dacă va mai fi cineva destul de bun cu tine încât să te salveze de la ştergere totală". Fără a mai sta pe gânduri, fără să se mai întrebe cine e acea persoană de la capătul firului, Virgul ţipă cât putu el de tare: "Cine sunt eu şi de ce am fost creat?" "Nu ţipa mititelule, că te aud bine. HEHE! Încă nu mi-am pierdut abilitatea de a auzi. Nu ştiu cine eşti sau de ce ai fost creat, dar uită-te atent afară. Te afli la intersecţia magistralei principale cu autostrada internetului. Nimeni nu ştie ce se afla la capătul acesteia, dar iţi sugerez să-i urmezi calea. Cică există un oraş, pe nume Gogle sau Gugle, nu mai ţin minte exact, unde poţi afla răspunsurile la toate întrebările care le-ai putea avea vreodată. Noroc mititelule şi sper să mai aud de tine pe viitor! Acum pleacă, pentru că voi întârzia!".<br />Fără să ştie de ce, Virgul simţea că poate avea încredere în vocea misterioasă. Trase bine aer în piept, se uită plin de mândrie şi admiraţie la autostradă şi la ce-l aştepta în faţă şi cu micul săculeţ de "merinde" se coborî din tren, pornind încet spre necunoscut. Fără să realizeze, în spatele său trenul se puse în mişcare şi dispăru în negricioasa ceaţă ce acoperea orizontul, în mai puţin de o secundă.<br />....<br />Probabil aţi observat o mică discrepanţă între primul post ce trebuia să constituie începuturile aventurilor lui Virgul şi acest episod. M-am gândit să aprofundez momentul evadării şi să las pentru saptămâna viitoare peripeţiile din Metropola Google.<br />Marele Creator out!...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-17828348863076118322008-11-15T09:14:00.000-08:002008-11-16T12:58:15.147-08:00Hell's week s-a terminat!Da, doamnelor şi domnilor, nici mie nu imi vine să cred, dar asta este: săptămâna a 7-a, săptămâna de foc, Hell's Week s-a terminat. Retrospectiv vorbind, mi-am imaginat că va veni şi această zi, dar nu m-am gândit ca azi, sâmbătă, la ora 19:45, mă voi simţi atât de liniştit, de relaxat. Deşi, mai mult ca sigur că nu am experimentat adevaratele emoţii care le ai în timpul sesiunii de examen, când ştii că nu mai ai o a doua şansă, că trebuie să dai totul ca să primeşti confirmarea trecerii într-un nou an de facultate, când timpul se extinde atât de mult că nici nu realizezi când trece vacanţa de iarnă, trezindu-te direct în sesiune, nu îmi fac griji pentru viitor.<br />Examenele în sine s-au derulat cum nu se mai putea mai prost. Matematica a fost, este şi, cu siguranţă, va ramâne o entitate abstractă pentru mine, bucăţica de creier răspunzătoare pentru cunoştiinţele mele la această disciplină evaporându-se în timpul vacanţei de vară. Cred că nu mai este nevoie să descriu atrocităţile văzute pe foaia de examen primită, sudoarea căzută de pe fruntea-mi încreţită în timp ce încercam să desluşesc cerinţele subiectelor sau emoţiile care se citeau pe feţele colegilor mei: disperarea, deznădejdea şi teroarea. Dar poate că nimic nu se aseamăna cu examenul de la Arhitectura Calculatoarelor. Deşi am fost avertizaţi că acest examen a fost creat ca să-l pici, am avut toată bunavoinţa <span style="font-weight: bold;">să imi învaţ</span>, proces care a durat aproximativ două zile non stop, de dimineaţă până-n seară, <span style="font-weight: bold;">să mă încumet sa particip</span> şi, în prealabil, <span style="font-weight: bold;">să dau tot ce am mai bun din mine</span>. Credeţi că a fost suficient? Nici pe departe. Cele 20 (sau 25) de minute desemnate pentru finalizarea testului cât şi cele 14 întrebări "accesibile" (conform părerii profesorului) au devenit un impediment psihologic, o barieră în păstrarea lucidităţii, astfel încât, la înştiinţarea unuia dintre supraveghetori că mai avem 2 minute, am realizat că nu facusem absolut nimic (0 barat, mulţimea vidă, etc). În acele ultime minute, am transcris în cea mai mare viteză posibilă, calculele, raţionamentele si mâzgâlelile de pe ciornă pe foaia de examen, fără să mai conteze dacă ceea ce scriu e corect sau nu.... Dumnezeu cu mila!<br />Închei aici, doamnelor şi domnilor, dragi cititori, acest "mic" articol despre săptămâna a 7-a. O săptămână ca oricare alta, dar cu o însemnătate aparte pentru mine, pentru noi, studenţii din anul I, ai Facultăţii de Informatică.<br />Marele Creator Out!...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-55783757248932519382008-11-13T07:53:00.000-08:002008-11-13T11:45:42.966-08:00Şahul - o altă dimensiune?Văzut din afară, jocul de şah este constituit doar dintr-o tablă având 64 de căsuţe peste care sunt aşejate simetric, asemeni unui teatru de război, nu mai mult şi nici mai puţin de treizecişidouă de piese. Văzut din afară, imaginea, regulile cât şi desfăşurarea acestui joc nu poate să creeze decât un sentiment de nelinişte, de angoasă. Dar totuşi, pentru cine doreşte să depăşească acest sentiment, acest impediment, îl va aştepta o lume cu totul nouă şi diferită.<br /> Pentru mine, complexitatea şahului constă în individualismul pieselor. Fiecăreia îi este atribuit, la începutul jocului, un rol precis, bine definit şi un anumit traseu pe care trebuie să-l urmeze pentru îndeplinirea scopului final. Să luăm regele, de exemplu. Este considerat cea mai valoroasă piesă de pe tabla de şah, unul dintre scopurile jocului fiind protajarea acestuia, şi, totuşi, mişcarea lui este limitată la o căsuţă. Aparent foarte slab în prima parte, acesta poate deveni o arma de temut în final prin coordonarea sa cu o altă piesă mai puternică (regina de exemplu). Nu de puţine ori am pierdut pentru că am neglijat unul sau mai multe piese în detrimentul altora în strategiile iniţiate.<br />Deşi încerc pe zi ce trece să îmi perfecţionez tehnicile, să stăpânesc aceste fine subtilităţi, sunt departe de ceea ce unii numesc maeştrii ai şahului. Stau si mă gândesc ce ar gândi un astfel de jucător când începe un meci...<br />~ Care este viziunea sa asupra viitoarelor mutări şi poziţii ale pieselor?<br />~ În ce măsura este capabil să analizeze jocul pornind de la o anumită strategie şi poziţie, pentru ca, în final, mişcările propriilor piese să se armonizeze sub forma unui atac continuu ce-i asigură iminenta victorie?<br />~ Este vorba de experienţa transpusă într-un proces de gândire atât de adânc şi abstract încât rezultă ieşirea jucătorului din lumea exterioară (aceea în care trăim)?<br /> Mai mult sau mai puţin, acest proces de evadare l-am simţit şi eu, şi nu de multe ori, ci doar în momentul în care m-am implicat, în adevaratul sens al cuvântului, în lumea jocului ce mi se desfăşura în faţa ochilor. Pot spune că în acele secunde, minute, chiar şi ore, timpul nu mai există. Fiecare neuron conlucra sub forma unei pânze de păianjen pentru ilustrarea strategiilor, fiecare particică din acea pânza reprezentând un scenariu cu nenumarate rezultate. Mai ales pentru mine, această abstragere înseamnă şi renunţarea la grijile zilnice, la stres, la unele obligaţii/responsabilitaţi si probabil de aceea consider şahul un hobby, o pasiune. Pe de altă parte, momentul reintrării în lumea reală vine ca un şoc, ca zgomotul unui ciocan azvârlit asupra unei nicovale creând o stare de confuzie (pentru a înţelege mai bine, gândiţi-vă la sentimentul care-l aveţi când vă treziţi dimineaţa). Este de preferat ca acest moment să intervină la finalul jocului, când ne ridicăm privirea de pe tabla de şah si ne uităm la adversar, fie în calitate de invins, fie în calitate de învingător şi nu în timpul jocului, distraşi de anumiţi factori externi sau interni (psihologici), deoarece este foarte greu să revenim în starea în care eram, la acel nivel, maxim, de concentrare şi asta ne poate costa jocul.<br />Este şahul o copie a lumii noastre în care noi dictăm mersul lucrurilor, în care acţiunile noastre se resfrâng asupra rezultatului final sau este o altă dimensiune o reprezentare abstracta a două forţe pe cale sa se întâlnească, având propria noţiune de timp? Vă las pe voi sa decideţi....<br />Marele Creator Out!...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-32353313116220121762008-11-10T05:58:00.000-08:002008-11-10T12:25:39.274-08:00'Hell's week', 'Săptămâna a 7-a' sau 'Primele emoţii în calitate de studinte'Ce reprezintă săptămâna a şaptea?<br />... Pentru prima categorie de oameni, săptămâna a 7-a nu reprezintă nimic. O săptămână ca oricare alta având ca deznodământ inevitabil ziua de duminică, zi de relaxare, zi de evadare. În această categorie putem include, prin asociere, o multitudine de oameni de diferite profesii sau meserii pentru care, dintr-un motiv sau altul, timpul nici nu există. Îngropaţi în binecunscuta rutina, aceşti oameni devin pe zi ce trece si, fără să realizeaze, niste <span style="font-style: italic;">zombi</span>. Pentru ei începutul unei zile coincide cu o povară, o povară pe care o cară cu ei cand isi pregatesc <span style="font-weight: bold;">acelaşi</span> mic dejun, cand călătoresc cu <span style="font-weight: bold;">acelaşi</span> autobuz/tramvai, când se aşează confortabil in <span style="font-weight: bold;">acelaşi</span> scaun de la birou pentru a se apuca de lucru, ori când se întorc acasa, căutând <span style="font-weight: bold;">de fiecare dată</span> un colţişor de odihnă si relaxare.<br />... Cu părere de rau, există şi oameni pentru care nimic din cele enumerate mai sus nu există: nici timpul, nici rutina, nici locul de munca, nici măcar căldura familiei. Singurul lucru care conteaza pentru ei este supravieţuirea în această jungla de ciment, în care hainele, mâncarea sau chiar apa reprezintă un lux, o inaccesibilitate. Nu mare mi-ar fi uimirea dacă aceşti oameni nici nu ar ştii in ce zi se află...<br />... Pentru alţii, timpul reprezintă bani (ar suna mai bine aici 'time is money'; alegeţi voi varianta mai bună). O secundă pierdută, un miliard pierdut. O săptămână pierdută la munte, deja atât de multe datorii acumulate că nici nepoţii nu ar avea destul timp pentru a le plăti. Cu alte cuvinte, aşa numita 'săptămână a şaptea' se transformă în săptămâna a 46-a din an, o săptămână echivalentă ca importanţă cu prima săptămână de exemplu, dacă ar fi sa analizam situaţia din punct de vedere financiar, dar vitală pentru supravieţuirea acestor oameni.<br /><br />Si totuşi, ce reprezinta săptămâna a 7-a de merită specificată în acest blog? Păi, printr-o decizie luată la nivelul Facultaţii de Informatică săptămâna a 7-a e dedicată evaluarilor, moment deciziv pentru cei cu idealuri măreţe (cum ar fi primirea de bursă sau supravieţuirea pe lista celor finanţaţi de la buget) şi mai puţin decisiv pentru cei care vor să înveţe totul în perioada sesiunii. Hell's Week? Poate da, poate nu, poate că semnificaţia acestei săptămâni nu are nicio tangenţă cu cazurile, mai mult sau mai puţin ingrijorătoare, enumerate mai sus... Poate peste un an sau peste doi nu voi mai gandi la fel, parţialele venind ca o banalitate, <span style="font-weight: bold;">dar</span> pentru un student în anul 1 mă simt de parcă is la şcoală în aşteptarea inevitabilelor lucrări semestriale la care nu ţi-ai învăţat nimic, în aşteptarea omniprezentelor ascultări la Lb. Română sau la Istorie pentru definitivarea mediilor......Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3214217337605406514.post-74747214438577768352008-11-10T03:45:00.000-08:002008-11-10T04:33:33.644-08:00My blog is up and running!<span style="font-weight: bold;">A fost odata ca niciodată, că de n-ar fi, eu n-aş mai scrie aici, din miliardele de bloguri ce supraîncălzesc cablurile RDS-ului sau Airbites-ului, un mic blog cu viziuni măreţe, pe nume Virgul. De când se ştia el, de aproximativ 5 minute, îşi dorea să devină cel mai vizitat site pe de tot </span><span style="font-style: italic; font-weight: bold;">vuvuvu</span><span style="font-weight: bold;">-ul (www-ul) şi să reprezinte un model/şablon sutelor de miliarde (de bloguri) ce-l vor preceda de acum încolo. Supravegheat de Marele Creator, cărând în spate un mic săculeţ de biţi, cei mai mulţi având doar valoarea 0, aventurosul nostru blog plecă să-şi intâlnească destinul.... (</span><span>va urma!</span><span style="font-weight: bold;">)</span><br /><br />În ciuda aparenţelor, acest blog nu se va axa în totalitate pe descrierea aventurilor lui Virgul, deşi ştiu ca muriţi de nerăbdare să aflaţi ce se va întâmpla cu el :D.... Voi încerca să surprind şi să vă aduc săptămânal cele mai interesante noutăţi din cât mai multe şi diversificate domenii. Încă nu m-am decis care vor fi acelea, aşa că nu vă rămâne decât să accesaţi cât mai des blogul.... poate poate (cine ştie?) veţi găsi ceva pe gustul vostru.<br /><br />Marele Creator Out!...Liviu...http://www.blogger.com/profile/08859004977915211689noreply@blogger.com1