Rutina

Cati dintre voi ati incercat sa distingeti rutina de viata? Cati dintre voi ati incercat sa traiti rutina sau sa va rutinizati viata?
Batranul
9 A.M, 3 martie. Soarele stralucea asupra orizontului asemeni unui strajer ce pazeste cea mai valoroasa comoara a sa. Avea puterea sa aduca fericire si optimism tuturor si sa transforme atmosfera inchisa si claustrofoba a orasului in ceva mirific. Caldura si lumina sa se disipea printre toate crapaturile, printre toate geamurile apartamentelor, provocand chiar si celui mai ingandurat om sa schiteze un zambet.
Cu miscari incete dar sigure, bosgorodind imbecilul care a stricat liftul, si amintindu-si cu nostalgie de zilele lui de glorie cand fetele roiau in jurul lui, si cand putea sa fumeze o tigara intreaga, batranelul nostru cobora scarile blocului. Era de abia la etajul 9 si, plin de determinare incerca sa isi stabileasca traseul evenimentelor in minte.
"Azi e marti. Da, da, ia sa vedem. Iau autobuzul pana in centru, ma duc la doctor, iau reteta si apoi la farmacie. Dar totusi trebuie sa ma intalnesc cu Stelica la 12 la piata. Oare am timp destul? Trebuia sa ma fi dus eu ieri la doctor. Of of of! Ce conta daca era coada? La cate cozi am stat eu in viata mea?! Parca mai ieri stateam la carne pe vremea lui... Si era si noapte... Azi s-ar putea nici sa nu gasesc reteta compensata. Sa-i ia naiba pe toti cu democratia lor cu tot!...."
Vizibil afectat de distanta parcursa, se opri la etajul 7 pentru a-si aduna puterile. Razele soarelui acaparasera intreaga scara, luminandu-i parca batranelului calea.
"Ce ti-e si cu lumina asta?! Ce mai la deal la vale, a venit primavara. S-a mai dus un an, Tincuto, s-au dus si zilele mele. Inca putin si te vad din nou.... Vine El si ma ia.... Dar nu azi. Azi trebuie sa imi iau pastilele, sa ma intalesc cu... Nechifor...da, da, si daca imi mai raman bani, sa cumpar ceva mancare din piata. Aoleu! Mi-am uitat sacosa! Ei, doar nu m-oi intoarce acu, mai ales ca IDIOTUL ala (tipa ceva mai tare de parca voia sa se faca auzit) a stricat liftul. Inca 5 etaje...."
Varsta incepea sa isi spuna cuvantul din ce in ce mai mult. Rasufla cu greu si abia putu sa isi indrepte spinarea, strangand cu putere balustrada....
"Si totusi este o zi prea frumoasa afara ca sa-i dau cu piciorul. N-am mai iesit in parc din vara trecuta. Ce iarna fioroasa am avut parte?! Si ce frig, si cata zapada?! Incredibil! Mi-e dor de linistea naturii, de sunetul vantului. Mai bine ma duc in parc decat la piata. Da, da! Mi-a mai ramas de mancare in frigider. M-oi duce maine!.... Da, da! Maine..."
De data aceasta, batranelul hotari sa nu se mai opreasca la 3 si isi continua cu indirjire coborarea. Parea fericit, asemeni unui om tanar plin de idealuri, asemeni unui copil ce astepta cu nerabdare sa isi deschida cadoul de ziua sa. Era intr-adevar o zi plina de potential pentru o persoana libera de responsabilitati si necazuri...
"Parter! In sfarsit... I-auite! Usa liftului era deschisa! Ce oameni, Doamne?! Cate iresponsabilitate?!"
Clatinand din cap vehement, batranelul deschisese usa scarii. Incerca sa isi revina dar era sleit de puteri. Si totusi, zambi.... Se aseza incet pe banca si isi lasa capul pe spate, contempland parca asupra cerului, asupra norilor si asupra soarelui. Isi lasa fata, intregul corp, intreaga fiinta in voia luminii.
"Hehe...Se pare ca nu mai pot sa merg nicaieri. Am coborat atat, ca acum, sa fiu nevoit sa urc la loc. Hehe, macar merge liftul... " Zambea cu ochii inchisi, triumfator parca in fata obstacolului numit viata....
Un sunet asurzitor invalui respectivul cartier, distrugand temporar rutina ce se instalase in sufletele oamenilor de acolo.